Poate ca pentru cei cu anumite prejudecati cinefile, notiunea de "horror prost" este in sine un pleonasm. Asta probabil pentru ca au incercat sa se apropie de gen mergand spre America, nu spre Asia. Insa exista multe filme bune de gen. Cele doua de mai jos nu fac parte dintre ele!
The VVitch - A New England Folktale (2015)
Coproductia americano-britanico-canadiano-braziliana este ca un copil cu mai multe moase care nu se pot pune de acord daca sa-i taie sau nu buricul. Asa ca ramane in zona incerta a unui horror de tip bau-bau pe fond de exaltare mistica. O familie britanica puritana, cu suficient de multi copii cat sa poata fi lichidati intr-o ora si jumatate emigreaza unde si-a intarcat mutu' iapa, prin pustietatile din New England, sperand la o viata noua. Insa pacatul originar ii ajunge din urma si nimic din zelul lor mistic nu se poate impotrivi unui destin ce-i pandeste din padurea in care nu au voie sa intre... pana cand au. O vrajitoare (probabil unealta milosteniei divine, ca asa lasa sa se intelega scenariul) incepe sa-i casapeasca rand pe rand.
Se pare ca ideea filmului a fost inspirata de imbinarea unor credinte populare, desi la nivelul imaginii exista destul de multe referinte la basmele culte (fratii Grimm si Perrault), asa ca sa nu va mirati daca, pe neasteptate, va treziti in cadru cu Scufita Rosie ori cu Hansel si Gretel. Doar ca, spre deosebire de basme, unde binele invinge intotdeauna si exista personaje care-si merita salvarea, aici toate sunt antipatice, rigide, pierdute in delirul lor si cu rabufniri de rautate ce se potrivesc perfect cu imaginea bunului crestin ce-si urla-n strada valorile familiei traditionale. In rest, respecta tiparul horror-ului american, doar ca in locul unui criminal in serie avem o vrajitoare... in serie. Si nu ma intrebati de ce in loc de W titlul se scrie cu VV... o incercare de a parea smart? Daca da, este una slaba si fara vreo justificare cinematografica.
28 Weeks Later (2007)
De fapt, cinci ani mai tarziu si fara Danny Boyle la butoane. Dupa cum spune si titlul sequel-ului la 28 Days Later, actiunea se petrece la 7 luni de la prima aparitie a virusului care zombifica populatia engleza. Intre timp, se pare s-a reusit tinerea lui sub control si providentiala armata americana ajuta la supravegherea zonei de securitate in care traiesc locuitorii Londrei. Evident ca nu-i asa, pentru ca un anumite regizor si scenarist mediocru, pe numele sau Juan Carlos Fresnadillo, a considerat ca poate duce mai departe ideea din primul film. De ce avem nevoie? De niste nume. Bun, gasim: Rose Byrne, Imogen Poots... ceva mai consacrat n-avem? Avem, Robert Carlyle, dar daca tot il platim, hai sa-l facem sa apara in mod neasteptat in tot filmul, chiar si cand nu mai este cazul. Ce ne mai trebuie? Scenariu? Da-l incolo de scenariu, asta e simplu, ca doar e un film cu (un fel de ) zombies. Scene multe in care se fuge si se actioneaza atat de stupid cat vrem noi si ar trebui sa fie suficient. Conteaza ca din zona de maxima siguranta si un copil poate fugi? Nu prea, doar ca sa fie gasit exact cand are filmul nevoie de o fortare a actiunii. Altceva? Cum sa-i dam o poleiala mai artistica? Pai am vazut eu in filmele cult de gen ca o camera de filmat epileptica face minuni. Aa, si filmarile de sus, cadrele de ansamblu care nu spun nimic si nu creeaza nici un pic de tensiune. Si cu figurantii ce facem? Pai ii punem sa fuga pana cad scapam de ei, simplu. Si neaparat sa lasam finalul deschis, cine stie? Poate are succes si mai facem unul.
Se pare ca exista un trailer intitulat 28 Months Later. Sper ca filmul sa apara 28 centuries later.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.