Thursday, 13 July 2017

Papusa de carpe


Andrei Makine - Arhipelagul altei vieti

Intr-o padure din taigaua Extremului Orient rusesc, langa un foc, un tanar orfan, fiul unor prizonieri de razboi, asculta povestea lui Pavel Gartev, un barbat ce a crezut ca poate trai normal. A invatat repede ca viata, ca si istoria, are mai multe masti. Dupa ce intelege ca viitoarea logodnica ii ofera doar iluzia unei iubiri, este mobilizat in vara lui 1952, pentru un exercitiu militar. Al Treilea Razboi Mondial parea pe atunci iminent. Pe langa simularea unui razboi atomic, a atacurilor chimice in vederea pregatirii pentru nou creatul "agent portocaliu" ce avea sa raspandeasca mai tarziu moarte in Vietnam, Pavel primeste o misiune de recuperare a unui evadat. Alaturi de arivistul locotenent Ratinski, capitanul Luskas, reprezentantul contraspionajului si propagandei, comandantul Butov si sergentul Vasin, singurul sau prieten din grup, Pavel va trai urmarirea ca pe o vacanta luata de la instructie, ce-l face sa intrezareasca posibilitatea unei alte vieti, lipsita de constrangere si urmarea ordinelor. Rigiditatea initiala a relatiilor se inmoaie pe masura ce protagonistii petrec mai mult timp impreuna, se transforma in camaraderie, se impartasesc secrete ce lasa sa se intrevada adevarata natura a fiecaruia: 
"Inauntrul meu zacea acea papusa de carpe, veghetoarea lacomiei mele vitale. In Ratinski, micutul adolescent polonez care tremura la ideea ca va da gres, ca nu se va bucura de placeri. In Butov... Ce dublura locuia oare in acel corp ghiftuit cu dezmierdari femeiesti? Dar in Vasin, care alesese sa taca, dar care, pana si el, daduse buzna pe tarm, pe urmele haitei?
Papusa care ne fusese varata in creiere transforma in iluzie orice nadejde de ameliorare a omenirii. Marii doctori de suflete sperau sa extraga acest microb care ne imboldea sa uram, sa mintim, sa ucidem. In lipsa lui insa, lumea n-ar fi avut nici istorie, nici razboaie, nici mari personalitati." 
Papusa aceasta este un dublu care hraneste dorinta de viata, lacomia, lasitatea, violenta. Pentru a o lasa in urma, Pavel va trebui sa o constientizeze mai intai, sa gaseasca in exil un liman. Scriind aceasta carte, Makine nu se reinventeaza, ci adopta reteta de succes care l-a consacrat ca teme si procedee: cautarea identitatii, istoria ca fundal al relatarii unei experiente individuale, expusa intr-o  poveste liniara dar cu sens circular, ce se inchide si se rotunjeste pentru a surprinde un destin in plenitudinea sa, dar pastrand o mica doza de mister si incertitudine, strabatand limitele temporale, o revenire la originile ce l-au transformat pe autor intr-o voce particulara a literaturii franceze, marcata de nostalgia tinutului natal, iubit si detestat in acelasi timp. De acolo isi extrag seva cele mai frumoase pagini ale cartii, acelea ce ne aduc in fata imaginea grandioasa si aspra a taigalei prin care se desfasoara urmarirea prizonierului. 
Misterul pe care il lasa sa pluteasca pentru o vreme asupra identitatii fugarului l-am deslusit din primele momente, erau suficiente detalii care sa orienteze atentia cititorului spre rezolvarea sa. Insa dezamagirea mea (continua sa-mi placa autorul, chiar daca nu as include cartea asta printre cele mai bune ale sale) nu din aceasta transparenta provine, ci dintr-o lipsa de aprofundare a dimensiunii psihologice la care ar fi predispus aceasta confruntare a omului cu natura exterioara si interioara prelungita pe multe zile, repetitiva ca prim-plan. Tensiunea creata de confruntarea cu conditiile aspre si de ciocnirea intre temperamentele si instinctele protagonistilor ramane parca insuficienta pentru a o sustine pe termen lung. Ca sa nu mai zic ca toata aceasta urmarire are o turnura pe alocuri incredibila, cu interventii providentiale sau momente in care cei cinci bravi soldati vigilenti se trezesc (nu de putine ori) pacaliti sau cu echipamentul furat, ce ii da un iz de farsa involuntara, in ciuda seriozitatii subiectului si a tonului. Dar sunt si pagini frumoase, momente ce nu au legatura cu desfasurarea narativa propriu-zisa, ci cu cadrul si plasarea in contextul istoric. Pentru ele, nu regret ca am citit cartea.

1 comment: