Sunday, 22 May 2016

Doua nume, doua tari, doua vieti


Saud al-Sanousi - Tulpina de bambus

Explorand literaturile taramurilor necunoscute, pentru a calatori prin ele pe calea cuvintelor, am ajuns la Saud al-Sanousi, un scriitor kuweitian, o premiera pentru mine. Faptul ca a castigat si echivalentul premiului Booker pentru lumea araba la mai putin de 35 de ani, cu acest roman, al doilea al sau, il recomanda deja ca un scriitor matur, care stie bine ceea ce are de spus. Spre deosebire de unii autori tineri europeni, al-Sanousi nu urmeaza moda literara a vremii, nu se incurca in post-modernisme si autofictiuni. Ce vrea el sa ne transmita, o istorie contemporana prin problematica, clasica prin forma, isi gaseste usor si linear calea catre cititor, intr-o limba clara, simplu de digerat, pentru a lasa temele sa-si croiasca din povestea unei vieti catre public un drum neted si direct. Identitatea, rasismul, emigrarea si dezradacinarea sunt  punctele principale pe care mizeaza romanul, ambitios plasat intr-un interval istoric de vreo 30 de ani, de la jumatatea anilor '80 ai secolului trecut pana in prima decada a anilor 2000, in doua tari, Filipine si Kuweit, locuri despre care stim prea putine.  Insa autorul are capacitatea de ni le colora atat de viu, cu mentalitatile, valorile si oranduirea lor sociala, da atata delicatete si adancime sentimentelor eroului principal incat paginile se intorc de la sine, te absorb, te poarta intr-o poveste nu doar exotica prin plasarea sa, ci si actuala, cu accente universale daca ne gandim la suspiciunea si prejudecatile cu care sunt priviti dintotdeauna emigrantii.
Isa al-Taruf /José Mendoza este un baiat nascut dintr-o mama filipineza de conditie modesta si un tata din inalta societate kuweitiana. Nu am sa detaliez cum si de ce, coperta a doua o face mai mult decat era cazul pentru o carte al carei motor principal catre mintea cititorului este curiozitatea generata de firul epic, de intamplarile prin care trece personajul. Pentru ca povestea vietii lui Isa/José m-a absorbit in paginile sale. Incepe inainte de nasterea sa, cu viata mamei si a surorii mai mari, cea care avea sa devina Mama Aida, obligata de parinti sa se prostitueze pentru a aduce un venit familiei, il poarta in ambele tari, ajungand sa le cunoasca, dar niciodata sa si le insuseasca pe deplin.
Un kuweitian cu trasaturi filipineze, fascinat in Filipine de exuberanta, dezinvoltura, veselia tinerilor kuweitieni si in Kuweit de capacitatea de a transforma orice eveniment de familie intr-o sarbatoare a filipinezilor, se intoarce in tara unde de unde plecase la nastere.Devine un baiat ce-si cauta numele, tara, religia. De la 16 ani, cand incepe sa munceasca, gandul de a ajunge in Tara Minunilor, aceea a tatalui sau, nu-i da pace. Cauta raspunsuri in catedrale, moschei, temple, vede viata in culori si prin aceste culori ajunge sa defineasca lumea: verdele de acasa, albastrul din insulele unde isi gaseste de lucru, negrul noptilor din casa de pe malul marii a uneia din familiile sale. Intr-o tara, are o familie iubitoare si nimic altceva, in alta are totul in afara de dragostea familiei.
Un singur mic detaliu m-a deranjat putin, repetitivitatea. Nu-mi place atunci cand un scriitor ia in brate o propozitie, o fraza, si simte nevoia sa o plaseze ori de cate ori are ocazia. La al-Sanousi sunt vreo trei astfel de expresii considerate suficient de adanci cat sa devina refrene ale cartii. Daca "Iti urez sa iti rasara o mie de ochi cu care sa poti vedea lucrurile limpede" o pot atribui obsesiilor personajului care o rosteste si mai da si ocazia strecurarii in carte a unei legende filipineze simpatice,  "Orice lucru se intampla dintr-un motiv si pentru un motiv" e doar filozofie de pahar de care ne puteam lipsi. Iar cat de mic este Kuweitul si cum se cunosc toti locuitorii sai intre ei pare sa fie o scuza si o acuza a tuturor cetatenilor sai...
In afara de asta, e o carte care te prinde. "De vara", cum numesc unii cartile numai bune de citit pe plaja, pentru ca oricum faci suficienta gimnastica atunci cand incerci sa-ti gasesti cea mai potrivita pozitie de lectura pentru a nu mai vrea sa ii adaugi, pe langa disconfortul oaselor si al caldurii, si disconfortul mintii, silita sa iasa din toropeala. Cu al-Sanousi poti sa te relaxezi, sa te plimbi prin tinuturi cu randuieli diferite si, in plus, are si un stil captivant, iti face personajele placute, iti arata ca ii pasa de ele, ca a investit in creionarea lor propriile-i convingeri umaniste. Stie sa jongleze cu perspectiva subiectiva si cu cea detasata, sa surprinda ingenios trasaturi si mentalitati, diversitatea a doua lumi, sa sintetizeze situatii si sa pastreze candoarea si prospetimea vocii unui tanar nascut si trait intre doua lumi atat de diferite:
"Imi plimbam tacut privirea de la unul la altul, ca si cand as fi vazut un film intr-o limba necunoscuta, fara traducere, dar in ciuda trasaturilor si expresiilor nefavorabile de pe chipurile amandurora, eu traduceam discutia dintre ei asa cum imi convenea mie..."
Daca ar fi sa il compar stilistic cu vreunul din scriitorii mai cunoscuti cititorilor romani, cred ca se apropie oarecum de Khaled Hosseini, prin capacitatea de transpune emotiile umane intr-o poveste de viata,  prin felul cum imbina traditia si modernitatea si printr-o istorie cu accente de film dramatic petrecute intr-un decor real si expresiv sintetizat.

No comments:

Post a Comment