Simion coboara din lift pe pamant

Petru Cimpoesu - Celalalt Simion 

Au trecut vreo cincisprezece ani de cand Simion cizmarul, blocandu-se intr-o buna zi in lift, a inceput sa vorbeasca cu ingerii si sa-si exerseze abilitatile de PR, inlesnind comunicarea intre Cel de Sus si cei de jos, vecinii carora le impartasea vointa divina. Capacitatile lui de a interactiona cu oamenii cer o noua abordare, mai pragmatica, in masura sa-i asigure confortul material, asa ca il vedem la inceput impreuna cu prietenul Gogu si un misterios domn Deputat hotarandu-se sa scoata bani din "setea de dreptate a poporului". Prima intalnire, la restaurantul Regrete Eterne, pune bazele viitoarei fundatii umanitare ce-si propune sa protejeze drepturile unor oameni, a membrilor ei adica. Cel mai important, dreptul de a se imbogati.
Si apoi autorul, prin vocea lui Simion sau, pentru prieteni, Puiu, face ce stie el atat de bine. Ne plimba printr-o lume pestrita, imbracand realitatile stridente ale originalului capitalism romanesc in culori vesele si tipatoare ca fustele inflorate ale unei tiganci  rome, printre cutele carora intrezarim griul cotidian.
Am descoperit o carte care aduce o pitoreasca gura de aer autentic romanesc, un aer cu miros de bere dintr-un vechi restaurant comunist ce supravietuieste din pomeni si parastase, de bani facuti din credulitatea, naivitatea si sperantele celor care-si duc traiul de pe o zi pe alta, dar si de esec, saracie si boala. Intreg Bacaul lui Simion pare sa fie cuprins de o letargie din care iese rareori, cand se petrece vreo intamplare dintre cele la mare pret prin jurnalele noastre de stiri fapte diverse, ce capata proportiile unui eveniment local. Magia neagra, hainele la kilogram, razboaiele postacilor, solutiile celor fara de solutii care se urca pe stalpi si ameninta cu sinuciderea, cainii vagabonzi, parada de credinta institutionalizata, promisiunile electorale sunt doar cateva dintre multiplele fatete ale capitalismului, asa cum este el perceput dintr-un oras moldovean.
Suna deprimant? Nu este deloc, intre orasul plumburiu al lui Bacovia si culorile Bacaului din aceasta carte e o distanta uriasa. Asta si pentru ca intre timp s-a inventat Xanaxul, care a imbracat depresia si agitatia intr-o dulce relaxare, alungand demonii. La Petru Cimpoesu, rasu'-plansu' ramane in continuare cea mai buna forma de a privi lumea, printr-un mecanism ce transforma lacrima intr-un zambet si nodul din gat intr-un hohot de ras sarcastic. E pacat ca o proza care musteste de atatea subtexte si nuante e inaccesibila publicului din alte tari, dar ma bucur ca  autorul scrie in limba noastra si pentru noi. S-a tradus, se va mai traduce, probabil ca cititorii straini il gasesc exotic si excentric,  numai daca traiesti in Romania poti intelege pe deplin aluziile, franturile de grotesc si comic comprimate in cateva randuri, caracterizarile unor personaje surprinse in doua vorbe, schitarea concisa a unor situatii, poti intelege, de exemplu, de ce si-a propus Simion sa scrie cartea cand afli unde este... Si nu vreau sa dezvalui prea multe.
Asteptarile create in primele pagini se ramifica intr-un tablou de ansamblu al vietii cotidiene a comunitatii, ce se imbogateste cu fiecare episod si se hraneste din volubilitatea si spontaneitatea gandurilor personajului. Se revine apoi asupra lor, dupa ce divagatiile contureaza o intreaga epoca, oferindu-ne o carte rotunda, amuzanta si trista, intesata cu trimiteri la societatea zilelor noastre, o opozitie si in acelasi timp o continuare, o consecinta in timp a Liftnicului. Chiar mi se pare binevenita citirea lor in ordinea in care au aparut, asa, ca o recapitulare a impactului tranzitiei romanesti si capitalismului ultimilor ani asupra omului de rand. Unele idei si situatii tin de o anumita perceptie colectiva, sadite adanc in mintea celor ce-si hranesc spiritul cu talk-show-uri populiste si capata prea multe certitudini, perfect in concordanta cu mediul si personajele. Altele, inventate, reflecta prin jovialitatea lor bonoma imaginea unui Simion care, inconjurat de demoni, continua sa priveasca spre ingeri. Eroul de aici e mai nuantat, mai atent la ce se intampla in jur, mai ancorat in lumea materiala decat era acum cincisprezece ani, dar si-a pastrat simplitatea si naivitatea, asociate cu placerea de a ne impartasi parerile si experientele.
Ca sa nu ziceti ca nu e Simion baiat bun, fiti atenti ce ne avertizeaza:
"In schimb, mi-a spus odata ce patesc cei care citesc cartile lui Cartarescu, m-a prevenit dandu-mi un exemplu concret. Cu un tip care citea pe plaja romanul Orbitor. A adormit si asta la soare si iata ce i s-a intamplat: fiindca a adormit cu ochelarii de vedere pe nas, s-a creat efectul de lentila si soarele i-a gaurit ochii pana in fundul capului. Ca sa-i fie invatatura de minte. Iata ce patesc cei care citesc romanul Orbitor fara sa-si ia in prealabil toate masurile de precautie!"
Va invit cu sa va luati masurile de precautie cuvenite, sa nu fiti soferi indisciplinati in trafic si sa il cunoasteti pe celalalt Simion! Chiar merita! Partea cu soferii indisciplinati nu o detaliez, va spune cartea mai multe :).