luni, 29 iunie 2015

In cercuri concentrice


Jan Neruda - Povestiri din Malá Strana

Sa ne imaginam primul cerc. Este un apartament in care locuieste o familie. Pot fi doi batrani, o familie cu o fiica de maritat, un barbat singur ce aspira la gratiile unei domnisoare, eventual chirias al imobilului. Ori o batrana ce se stinge nestiuta. Apoi un alt cerc, concentric. O casa, intre peretii in care-si duc viata (sau moartea) toti cei de mai sus, si altii pe langa ei, cu intrigi, iubiri, incurcaturi, invidii, prietenii, framantari, vieti ce se consuma nestiute in afara catorva ecouri ce razbat in afara. Un alt cerc include cartierul, cu personajele lui ce migreaza din si spre interior, acel cartier de la poalele dealului Petrin in culorile schimbatoare ale anotimpurilor, invaluit noaptea de cantecul privighetorilor. Este Malá Strana, legat prin Karluv Most (podul Carol) de zona cunoscuta in prezent drept centrul vechi al Pragai. Un alt cerc ar fi orasul. Iar ultimul, cel mai cuprinzator, Cehia sfarsitului de secol XIX, in care a trait si a scris Jan Neruda. Asa am vizualizat eu cartea asta, ca pe o constructie circulara dominata din mijloc de arhitect, autorul.
Sunt multe istorii ce impletesc istoria cartierului cu micile intamplari traite sau inventate de Neruda, pe care merita sa le percepi la fata locului, pentru a se transforma intr-o ilustrata miscatoare ce suprapune peste Praga de azi pitorescul viu al sfarsitului secolului XIX. Nu insinuez ca Malá Strana actuala n-ar fi atractiva in sine, numai ca povestirile lui Neruda o insufletesc, o personalizeaza cu un strop de umor, de ironie si de afectiune, transformand cartierul intr-un mozaic intens colorat.
"Nuvela-sifon" capata alt inteles decat cel dat de un personaj cand o definea drept una "care s-ar putea sa nu aiba prea mult spirit, dar calmeaza nervii ca sifonul". Este acida, usor intepatoare, cu bule ce se intersecteaza si se ciocnesc, dar in acelasi timp face bine la setea de lectura, ca si la nostalgia celor ce vor sa retraiasca pentru cateva ore intr-un oras de care te indragostesti cum ajungi in el si-i simti poezia ce te indeamna sa te pierzi pe stradute, sa explorezi fiecare coltisor. Si apoi sa revii. Sau poate, citind cartea,  sa te gandesti sa mergi pentru prima data. Sa ajungi, de exemplu, la "U Stajnicu", beraria birocratico-aristocrata unde domnii Schlegl si Rysanek au impartit o masa ani buni fara sa-si spuna vreun cuvant, la "Doi sori", casa copilariei lui Neruda ori sa bati la pas strada Ostruhova (in prezent Nerudova), amintindu-ti cum a fost adus un cersetor la sapa de lemn de zvonuri si barfe, de colectionarul de pietre ce si-a inchipuit toata viata ca detine o comoara, de copilul care s-a dus noaptea la biserica pentru a vedea liturghia sfantului Václav, de barbatul care-si aniversa nunta de argint desi mireasa ii murise cu douazeci si cinci de ani in urma, in ziua casatoriei, de doctorul Incurca-Lume, de copistul ce voia sa devina avocat, atras chiar de povestirile lui Neruda sa se mute in "aceasta poetica, linistita Malá Strana, printre vecini pasnici, cumsecade, undeva pe vreo strada retrasa. Pentru starea mea sufleteasca, atat de inaltatoare, de acum, am nevoie de un cadru poetic. Ce fericire! O casa tihnita, o mica odaie cu vedere spre inganduratul Petrin si spre gradinita prietenoasa a casei... casa trebuie sa aiba gradina - munca si pace. Simt cum imi creste inima." Si de multi altii, ce se strecoara printre paginile volumului cu parfum de secol XIX dar cu limbaj modern, intr-o proza eleganta si echilibrata, de atmosfera, ce starneste cand un zambet amar, cand un suras voios si transforma cartierul intr-un personaj misterios unde oamenii comuni, cu banalitatea, meschinaria, temerile si invidiile lor ajung sa traiasca intamplari bizare, sa traseze puncte de reper pe harta unui oras oricand de vazut si de revazut.
Sunt oameni cu o structura sufleteasca in care cinismul si umorul coexista armonios. O vom tot intalni mai tarziu prin literatura ceha, de la Hasek la Hrabal, dar radacinile se afla aici. Si e pacat ca acest scriitor e atat de putin cunoscut, daca ne gandim ca mult mai celebrul poet chilian Pablo Neruda si-a luat pseudonimul literar ca un omagiu adus chiar autorului ceh. Intalnirea cu el nu a fost un "must" cultural, nu mai simt demult astfel de "obligatii" literare, m-am resemnat cu gandul ca niciodata nu voi putea cuprinde toata literatura, ci o placere, cum ar trebui sa fie orice carte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.