Thursday, 9 April 2015

Deschizatorii de drumuri


Meir Shalev - Roman rusesc 

Va invit intr-o lume unde totul vibreaza si respira in ritmul uman: perele din livada "se trezesc", hiena "ranjeste batjocoritor", vaca este o "tovarasa harnica", printre scandurile dusumelei unei case se aud "gemete de agonie si suspine de implorare" ale micilor animalute ascunse, arici, serpi, ganganii. Copacii cu suflet amar gazduiesc larve ce scuipa blesteme. Este lumea in care au descins evreii reintorsi acasa dupa aproape 2000 de ani, pentru a se statornici si intemeia satul din Vale, unde totul are proportii de basm. Ei au fost eroii copilariei lui Baruch, personajul narator: au venit unii cu trenul, altii cu vaporul, altii zburand pe gaste sau stramutati de vant, unul singur, Schifris, a plecat pe jos si n-a mai ajuns. Baruch, copilul orfan crescut de bunic, "un butoi cu povesti", devine la maturitate protectorul lor, stapanul cimitirului in care s-au adunat deschizatorii de drumuri, fie ca au ramas in sat pentru totdeauna sau au trecut Oceanul pentru a reveni doar ca sa fie ingropati acasa. S-au strans acolo 274 de oameni, o mandolina si un catar.
Din povestea intoarcerii lor prind viata si si se rasfira altele, ca o tulpina sanatoasa si puternica din care rodesc fructe atat de diferite, fara a se desprinde de trunchiul comun. Shalev iubeste legendele, poezia, fantezia, are umor si capacitatea de a doza miere si venin cat trebuie in epitet si metafora, de a struni comparatiile si personificarile ce insamanteaza un univers exotic si ireal. Nu creeaza istoria unei comunitati ce-si ia in stapanire pamantul promis, ci o impletitura de istorii personale intinse de-a lungul a trei generatii, alaturate de firele amintirii povestitorului, facand salturi in timp si revenind sa completeze spatiile goale. Pornim de la oamenii care au facut pustiul sa rodeasca, trei barbati si o femeie ce au intemeiat "Asociatia de Lucru cu numele Feige", numele ei, "mieluseaua jertfita" in urma unei trageri la sorti. Continuam cu primul copil nascut in satul nou infiintat, format la inceput din doua randuri de corturi rasfirate printre aburii mlastinilor.
Nu ai timp sa te gandesti ca te afli in mijlocul unei comunitati agricole cu reguli si oranduiri stricte preluate din principiile socialiste, chibutul din cartile lui Amos Oz, pentru ca orice norme sunt contrazise, incalcate, spulberate: animalele din Vale invata unele de la altele, porumbeii voiajori isi divulga tainele celor salbatici, cainii urla ca sacalii, un vitel, Jean Valjean, devine protagonistul unei prietenii neobisnuite, motanul Bulgakov se salbaticeste, catarul Seitzer isi face singur dreptate. Principiile ereditare promovate de agricultura de influenta ruseasca sunt date peste cap, fiindca oamenii stiu cum sa lege ramurile copacilor pentru a spori rodul, cum sa impace reginele intr-un stup pentru a convietui impreuna ca sa obtina mai multa miere, cum sa tina norii prizonieri intr-o pestera si apoi sa coboare pe ei impreuna cu ploaia.
E una din cartile pentru care simt ca merita totul: si asteptarile inselate, si timpul pierdut cu alte carti ce ademenesc cu promisiunile lor doar pentru a constata ca-mi raman straine, ca isi subestimeaza cititorii sau incearca sa ii pacaleasca prin trucuri cunoscute, lucruri pe care oricine a gustat din bucuriile si dezamagirile lecturii le simte la un moment dat. Aici avem miracole la tot pasul, ca in cele mai frumoase carti ale realismului magic, trebuie doar sa vrei sa le vezi:
"Bivolii greoi au inaintat incet spre noi si s-au apropiat, cu narile adanci si umede largindu-se de emotie la cel dintai semn de impotrivire. Nu mi-era teama de ei, ca doar sunt obisnuit cu animalele. Un taur deschis la culoare, urias, pasea intre ei. Largimea umerilor lui, grosimea copitelor si aburul cald care iesea din botul lui umed mi-au iutit bataile inimii. Am inceput sa alerg in intampinarea lor si, cand m-am apropiat, l-am vazut si pe flacaul cu pantaloni kaki si cu masca de stupar, sprijinindu-l pe batranul care se poticnea si ducandu-i traista uzata. Dar toata adunatura a traversat campul si a disparut dincolo de chiparosii indepartati, si cand m-am intors la campul inundat si la privirile uimite atintite asupra mea, am inteles ca in afara de mine n-a vazut-o nimeni."
Cine este flacaul cu masca de stupar?! Ramane sa aflati, nu vreau sa spun nimic despre ei, cei care au crezut ca nu vor imbatrani niciodata. Va las bucuria de a descoperi singuri magia unei carti in care viata si moartea merg mana in mana, campurile roditoare si cimitirul deschizatorilor de drumuri cresc in acelasi timp. Sunt intamplari care capata prin repovestire dimensiuni hiperbolice de basm, transpuse cu abundenta tablourilor construite de Arcimboldo din roadele pamantului. Pamantul de sub talpile eroilor lui Shalev rodeste, acopera si descopera mlastina, linisteste, angoaseaza, oboseste, rasplateste si, rand pe rand, ii inghite.

No comments:

Post a Comment