miercuri, 26 februarie 2014

Trupuri chinuite

Andrés Barba - Buna intentie 

Relatiile dintre oameni, chiar si dintre cei foarte apropiati, sau poate ele cu atat mai mult, nu sunt niciodata simple. Lipsa de comunicare, teama, vinovatia, nevoia reconfirmarii sentimentelor celorlati, fie ca este vorba de o mama si fiica sa, de o adolescenta vulnerabila cu parintii despartiti, de un barbat homosexual care simte ca partenerul sau mult mai tanar nu-l poate intelege sau de un alergator de maraton caruia casnicia ii trezeste nesiguranta si dileme, declanseaza frustrare si insingurare, provoaca crize si rupturi. 
Reintalnirea cu autorul Mainilor mici a fost una placuta. Am prilejul sa constat prin cartea de fata ca imi place mai mult Barba cand construieste pe spatii restranse decat in romane. Aici reuseste sa creeze o tesatura densa, concentrata, bogata in nuante, chiar daca subiectele sunt in aparenta banale.
Ezitarile sufletesti, gesturile neinsemnate la prima vedere, cum ar fi respingerea unei prietene sau o invitatie a partenerului gay de a petrece Anul Nou la un club, genereaza ruptura, drama interioara a personajului, obsesiile nascute dintr-un gest sau un cuvant se amplifica pana la a da o viata peste cap cu totul. Si atunci cand sufletul este bolnav, trupul plateste cu varf si indesat, ia parte la uzura psihica, o confirma si o accentueaza, uneori prin excese voluntare, alteori prin firescul al naturii umane ce-si urmeaza cursul spre o batranete generatoare de si mai multa izolare si neincredere.
Fiecare din cele patru povestiri ale volumului are ceva din fatalitatea tragediei grecesti, in care gesturile si alegerile personale nu pot impiedica implinirea destinului unui om modern alienat si infrant dinainte de infernul interior, de propria capacitate de a-si defini sau comunica sentimentele si senzatiile.
Poate de aceea unii aleg abuzul asupra propriului corp, precum personajele din Slabiciune si Maraton, in timp ce eroii din Filiatie si Nocturna contempla neputinciosi degradarea, fiindu-le imposibil sa intervina pentru recuperarea ordinii dintr-o viata alterata chiar de deciziile lor.
Nu este o carte comod de citit, sunt patru portrete, in aparenta usor de identificat, dar tonurile gri-cenusii ale povestirilor, intr-o lume unde nu exista finaluri fericite - oare in lumea reala exista vreodata final fericit?! - te fac sa meditezi la propriii demoni (refuz sa cred ca exista fiinte care sa nu-i aiba), la gandurile ce te tortureaza uneori si nu faci nimic pentru a le refuza, fiindca si ele fac parte din lumea noastra interioara. Uneori le imbratisez, imi place sa ma adancesc in ele si cartea asta a venit exact in momentul potrivit. Poate in alte momente m-ar fi scos din sarite.
Daca vreti o lectura tonica, care sa abata gandul de la problemele concrete sau existentiale, nu o cautati aici. Fiindca bunele intentii nu au niciodata rezultatul asteptat si riscati sa va intalniti, dand pagina, cu propriile temeri, vinovatii, obsesii, angoase, sa vi se puna in fata o oglinda deformata a unei realitati careia, pentru a-i supravietui, incercam sa-i cosmetizam aparentele, s-o umplem cu lucruri placute. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.