marți, 8 octombrie 2013

O familie mai neobisnuita


We're the Millers (2013)

Familia Miller este o familie incropita la repezeala atunci cand David, un traficant marunt de droguri, jefuit de marfa si de bani, este constrans sa plece in Mexic pentru a transporta inapoi, la Denver, "niste" iarba. Observand el ca in momentul cand ai o familie fericita te bucuri de amabilitatea si indulgenta autoritatilor, recurge la ajutorul unei vecine stripteuze, proaspat demisionata de la barul unde lucra, al unei pustoaice fugite de acasa si al saritorului si amabilului sau vecin adolescent, cam tolomac si cu capacitati de socializare reduse dar saritor si plin de bune intentii. Impreuna cei patru vor pleca in Mexic, unde afla ca "niste" iarba inseamna de fapt un ditamai camperul plin si ca seful lui David nu era tocmai destinatarul oficial al capturii.
Dupa cum intuiti, avem un road movie care viziteaza locurile comune ale comediilor de familie, dar bate si inspre cele cu stoneri. Evident ca nu puteau lipsi cliseele legate de aspiratiile familiei din clasa medie americana, ca povestea nu se pretinde una noua, originala, dar scenariul este bine scris si, pentru o comedie fara pretentii, isi atinge din plin scopul, acela de a amuza si relaxa spectatorul. Nu exista timpi morti, intamplarile se succed intr-un ritm alert, personajele iti devin simpatice, chiar daca observi ca ele apartin unor tipologii clare si ca Jennifer Aniston interpreteaza un rol destul de asemanator cu cel din Just Go with It, acela al unei mame si sotii de imprumut.
Cei patru protagonisti fac insa o echipa buna impreuna, reusind sa-ti devina simpatici, povestea stie sa dozeze gagurile cu tenta sexuala (uneori atat de explicita incat protagonistul a fost nevoit sa poarte o proteza in locurile mai intime) cu butadele la adresa conventiilor familiei tipice, privita insa cu simpatie pana la urma, ca un deziderat. Daca dai deoparte nota moralizatoare a regasirii valorilor traditionale si armoniei si daca nu te astepti la ceva ce filmul nici nu pretinde a fi, poti gasi in el destule motive de ras si buna dispozitie.
 De ce am vrut sa amintesc de el?! Fiindca este neasteptat de bun pentru un gen atat de previzibil si vizitat de comedia americana. Doar atat, n-o sa va emotioneze, poate peste cateva luni nici n-o sa-l retineti dar, pe moment, va poate amuza, ceea ce uneori este exact ce-i nevoie in momentul respectiv.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.