miercuri, 28 august 2013

O alta casa bantuita

The Conjuring (2013)

N-as fi scris despre filmul asta daca nu mi-ar fi adus aminte, prin subiect, de o serie pe care tin neaparat sa o recomand, daca nu ati vazut-o pana acum: American Horror Story, din care au aparut doua sezoane, unul avand ca locatie o casa bantuita si celalalt un spital de nebuni. Sezonul trei va incepe in octombrie si pare sa fie cu vrajitoare. Ca fapt divers, un act de curaj, un pariu castigat, mentionez distribuirea actorilor din primul sezon in cel de-al doilea, in cu totul alte roluri. Si inca o recomandare de neratat pentru fanii genului horror, The Cabin in the Woods, pentru o perspectiva noua asupra unei case bantuite, probabil un viitor film-cult, deocamdata e prea recent, a aparut anul trecut.
Acestea fiind spuse, sa zic totusi ceva si despre filmul de fata: same old story, nu cu fantome, ci cu demoni. O familie formata din parinti si cinci fete se muta intr-o casa de vis care se dovedeste a fi de cosmar, unul deloc convingator pentru fanii genului horror. Prezenta malefica incepe sa se manifeste intr-un mod ghidus-jucaus incercand sa ia parte la "baba-oarba" copiilor pentru a deveni apoi din ce in ce mai pregnanta (si fizic, si olfactiv). Si pentru ca situatia se impute (in modul cel mai concret cu putinta), parintii decid sa apeleze la ajutorul unor experti in paranormal (credeati ca nu exista?!), Ed si Lorraine Warren. El demonologist, ea medium si clarvazatoare, care se pare ca nu vede suficient de clar cat sa prevada ca totul se va sfarsi cu bine si nu va mai fi nevoie sa se deranjeze cu cazul, care daca n-ar fi fost nici filmul nu s-ar fi povestit. 
Fiindca da, stimati spectatori, zice-se ca scenariul ar fi inspirat dintr-un caz real al celor doi... si da-i, si cauta, si gaseste demonul si exorcizeaza-l! Si gata! Daca erau niste fantome cinstite, poltergeiste, as mai fi incercat sa cred, dar asa, toata povestea cu demonul mi se pare o mare farsa, cineva si-a batut joc de altcineva si a fost crezut... Va dati seama ca eu, care neg prezenta celui de sus o voi nega si pe cea a celui de jos si orice luare in serios a lui cu pretentii de caz real mi se pare impostura. 
Trecand insa peste subiect, nu pot sa spun ca povestea ar fi construit atmosfera de rigoare, prea era totul previzibil, scenariul parca ma avertiza: "Hai, acum urmeaza sa te sperii. Cum? tot nu te-ai speriat?" Pai nu, ca aveam treaba, si anume sa ma enervez pe imbecilii din sala care-si inchipuie ca toti platitorii de bilet trebuie sa le auda comentariile. Vad ca ImdB-ul ii da filmului un incredbil 7,8, la mine n-ar fi primit nota de trecere, poate si din cauza circumstantelor in care l-am vazut... 
Dar si facand abstractie de ele si privind retrospectiv filmul, chiar nu-i vad valoarea. Daca vine cu referinte la Hitchcock, inseamna ca are ambitii, superstitiile ieftine de horror clasic nu aduc nimic in plus, iar singura surpriza consta doar in naivitatea scenariului: cand ti se spune ca in ultimul stadiu mama va fi posedata si va incerca sa-si ucida copiii credeti ca se gandeste cineva sa o duca undeva departe de copii sau sa stea cu ochii pe ea tot timpul?! Normal ca nu!
Poate ca ar fi trebuit sa ma terifieze doar faptul ca filmul este bazat pe un caz real? Ei bine, nu. S-au vazut ecranizari ale unor cazuri reale (horror sau nu) care au fost in masura sa construiasca o stare, sa te plaseze in mijlocul actiunii si sa te poarte in vartejul ei. Iar Paranormal Activity a fost un film prost, orice s-ar spune, nu era nevoie sa se inspire abundent si din el. Tocmai mi-am amintit, apropo de filmari cu camera de mana, de un horror bun vazut de curand. Revin cu el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.