marți, 17 aprilie 2012

Somoni in Yemen?


Salmon Fishing in the Yemen (2011) 

Daca aveti chef de o comedie romantica, recomand, pentru varietate, in locul eternelor si previzibilelor filme americane unde umorul se bazeaza de cele mai multe ori pe grotesc si vulgaritate, filmul englez al regizorului Lasse Hallstrom, autor al unor minunatii ca Gilbert Grape sau Chocolat, dupa un scenariu de Simon Beaufroy (The Full Monty, Slumdog Millionaire si viitorul film din seria Hunger Games, nu si precedentul, din fericire). Nu am mentionat numele lor doar pentru palmares, ci pentru ca regia si scenariul (adaptat dupa cartea cu acelasi titlu a scriitorului englez Paul Torday) dau farmec acestei comedii, amintind prin accentele sale satirice de spiritul lui P.G. Wodehouse. De remarcat sunt si modul in care Emily Blunt, Ewan McGregor si in special savuroasa Kristen Scott Thomas isi interpreteaza personajele. 
Povestea se construieste in jurul paradoxului din titlu: un seic din Yemen este dispus sa deschida larg punga pentru a-si implini un vis considerat mai intai nebunesc si irealizabil, apoi vizionar si posibil, pe masura ce presiunile guvernamentale asupra celor insarcinati cu punerea lui in aplicare devin din ce in ce mai puternice.
Este drept ca avem o abordare uneori simplista, de genul "este suficient sa crezi intr-un vis pentru ca el sa se infaptuiasca", ca dificultatile insurmontabile ale proiectului par usor de depasit in desfasurarea de numai 100 de minute a actiunii, insa punctele centrale de interes, care dau greutate si savoare filmului, starnind hohote de ras nu constau in aplicarea planului de a transporta si creste somoni in Yemen pentru a face posibil pescuitul lor in desert, nici in relatia care se infiripa intre protagonisti (din punctul meu de vedere romantismul putea lipsi cu totul, ar fi iesit o comedie sociala mult mai spumoasa) sau in firavul plot terorist, doar un pretext pentru a complica si mai mult situatia, ci in reflectarea birocratiei, prin schimbul de e-mailuri si telefoane intre reprezentatii diferitelor autoritati britanice si prin prezenta vulcanica a personajului lui Kristen Scott Thomas, ofiter de presa al primului ministru, care are rolul de a deturna atentia opiniei publice de la evenimentele grave din Afganistan, de a-i oferi un subiect pozitiv, de evolutie a relatiilor cu Orientul Mijlociu. Discutiile cu primul ministru pe Messenger, modul in care se intrezareste, apoi se valorifica oportunitatea transformarii unei intreprinderi private in capital politic au fost pentru mine atuurile scenariului. 
Ironia, aciditatea, dialogurile taioase, sclipitoare dau ritm unui film care altfel ar fi ramas doar un sirop caldut despre puterea credintei intr-un vis, speranta, prietenie si (com)pasiune, empatie transformata cu pasi mici in dragoste intr-un mediu de lucru stresant, sub presiune. Evolutia actiunii e de obicei previzibila, nu intotdeauna credibila, dar se incadreaza in cliseele obisnuite ale comediilor romantice. Stim de la inceput ca un eventual esec al planului ar reprezenta o drama la nivel diplomatic, si nu asta vrea sa ne ofere povestea. Intelegem ca reprezentarea lumii arabe este de fapt una a perceptiei civilizatiei occidentale asupra sa, dar nu ne deranjeaza. Avem cadre atent studiate, peisaje frumoase din Scotia si "Yemen", filmate de fapt in Maroc, dialoguri inteligente, care imi ofera exact ceea ce doream si speram de la film, o mostra de umor britanic, personaje placute. Pe ansamblu, media pe care o obtine filmul pe IMDb, 7, imi reflecta destul de bine parerea, desi am observat prin comentarii ca oamenii gasesc cu totul alte plusuri si minusuri filmului, percep personajele si rolul lor in mod diferit, se lasa entuziasmati de chimia personajelor implicate in povestea de dragoste, de credinta seicului in puterea visului sau sau de linistea si seninatatea pe care le ofera pescuitul... se pare ca exista cate ceva interesant pentru fiecare, asa ca vizionare placuta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.