marți, 14 februarie 2012

O pierdere transformata in castig

Win Win (2011) 

Cred ca v-ati prins deja, daca nu, nu mi-e rusine sa recunosc, am si eu obsesiile si fixatiile mele. Cand gasesc un autor / un regizor / o trupa care imi place merg pe firul timpului si inainte si inapoi ca sa-i recuperez tot ce n-am citit/vazut/ascultat pana in momentul descoperirii. Thomas McCarthy in cinematografie este pentru mine cam ce-s McEwan si Barnes in literatura in ultima vreme :). Nu mi-a atras el atentia in mod deosebit ca actor, in schimb, ca regizor si scenarist, il iubesc. Pacat ca pana acum a facut numai trei filme, sper sa continue, privind rezultatul  cred ca numai un om cu multa pasiune pentru munca lui poate face asa bijuterii. 
Acum, ca le-am terminat de vizionat, se vede clar ca exista un fir care le uneste, o preocupare constanta in tematica a lui McCarthy: toate sunt despre oameni care intalnesc alti oameni, ce ii ajuta sa-si schimbe perspectiva asupra vietii, sa-si regaseasca entuziasmul si sensul. Asa este si avocatul Mike (Paul Giamatti), care in timpul liber antreneaza o echipa de pusti pasionati de lupte libere. Cand datoriile si grijile financiare incep sa-l copleseasca, i se ofera o oportunitate neasteptata de castig, printr-un client al sau, bolnav de dementa senila incipienta, pe care il ia in custodie. Este momentul cand rutina de zi cu zi ii va fi tulburata de aparitia lui Kyle, nepotul batranului, un tanar fugit de acasa pentru a scapa de violenta partenerului mamei sale, aflata intre timp la dezintoxicare. 
Aparitia exotica a lui Kyle, un fel de Eminem al ringului de lupte, intepretat de un fost campion de lupte aflat la primul sau rol intr-un film, Alex Shaffer, va bulversa atat viata familiei cat si pe cea a micii echipe de lupte antrenate de Mike. Il regasim in Win Win si pe Bobby Cannavale, intr-un rol similar celui din The Station Agent, incep sa cred ca se joaca pe el insusi si este un tip foarte exuberant si volubil.
Dintre cele 3 filme, cel de fata este cel mai senin, cel mai incarcat de conotatii pozitive, la polul opus fata de The Visitor, singurul in care tonul ramane optimist, comicul nu se transforma intr-un ras sarcastic sau umbrit de tristete. Si aici sunt explorate relatiile umane, dar cumva raportul de forte este inversat, avem un copil introvertit, maturizat prea devreme si multi adulti  extrovertiti in jurul lui, ramasi sau deveniti imaturi. 
Relatia dintre Kyle si Mike poate fi usor comparata cu o lupta: mai intai se tatoneaza, incearca sa-si cunoasca adversarul, sa-i prevada miscarile, apoi urmeaza loviturile, de la cele prietenesti, cerute de Kyle inaintea fiecarui meci, pana la cele reale, pline de furie si durere, prin care incearca sa-si dezlantuie dezamagirea de a se vedea din nou mintit, asa cum mama sa o facuse de multe ori. 
Targul care se incheie intre Mike si mama lui Kyle nu mi se pare chiar o situatie de win-win, dar asta este doar perspectiva spectatorului omniscient, sa acceptam ca poate Kyle este mai fericit asa, nestiind anumite "detalii". 
In rest, un film dinamic (cel mai dinamic din cele trei), cu actori buni si foarte buni, cu umor inteligent si bine temperat, atat cat sa detensioneze atmosfera atunci cand e cazul, care bate mai degraba spre zona Hollywood decat spre indie, dilemele si conflictele morale nu mai sunt luate atat de in serios, cadrele nu mai cauta detalii elocvente si nici nu zabovesc prea mult intr-un punct. Daca pe ansamblu aici este filmul unde se poate aplica cel mai corect eticheta de "comedie", nu stiu de ce, parca momentele comice din Station Agent sunt ceva mai savuroase atunci cand sunt,  mai concentrate dar mai expresive. Este un film placut, nu spun nu, insa dintre cele 3 pentru mine este ultimul intr-un top personal, nu stiu daca pentru ca incep mie sa-mi creasca pretentiile dupa ce m-am rasfatat cu filmografia McCarthy sau pentru ca simt miros de Hollywood undeva unde n-ar fi trebuit si nu m-as fi asteptat sa fie... "Cel mai putin favorit" nu inseamna ca nu este deasupra muuultor alte comedii cat se poate de hollywoodiene :). 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.