In jurul mesei 76

 

Michael Ondaatje - Masa pisicii 

In cel mai recent roman al sau, Ondaatje renunta la tonul si subiectele grave din Obsesia lui Anil, singurul volum de-al sau pe care il citisem pana acum, pentru a ne purta in lumea magica si plina de imaginatie a copilariei. Naratorul in varsta de 11 ani, Michael (autorul tine sa ne asigure ca, in ciuda mijloacelor literare specifice memoriilor si autobiografiei nu este vorba despre o carte generata de experiente proprii) petrece 3 saptamani pe transatlanticul Oronsay, pornit din Sri Lanka spre Anglia in anul 1954. In tot acest timp, el se va reinventa, se va imbogati cu experiente definitorii pentru formarea ulterioara a personalitatea sale, in compania celorlalti doi copii cu care se imprieteneste, tacutul si maladivul Ramadhin si volubilul rebel Casssius. 

Chiar de la inceput, de cand le sunt repartizate locurile la masa, ce aveau sa fie pastrate pe toata durata calatoriei, o comeseana a lui Michael remarca pozitia lor in "locul cel mai putin privilegiat", numind-o masa pisicii. In jurul acestei mese sunt adunate personaje ce-si poarta fiecare cu sine secretele, asemenea altor calatori.

Vazuta prin ochii de adult, calatoria, care la momentul respectiv nu parea ceva extraordinar, peripetiile sale fiind traite ca atare cu firescul copiilor capabili de mirare in fata celor mai banale lucruri si de naturalete in fata unor intamplari extraordinare, devine retrospectiv un rit al trecerii, o aventura ce capata proportii fabuloase. 

Michael isi aminteste cu nostalgie de acele zile in care explora impreuna cu prietenii sai un intreg univers plutitor, de pe punte pana in sala masinilor, propunandu-si sa faca in fiecare zi ceva interzis. Jocurile lor, uneori inocente, precum alunecatul pe podelele ude ale vasului, scufundatul in piscina pentru recuperarea lingurilor aruncate, exersarea spiritului detectivistic in incercarea de a afla cat mai multe despre vecinii de la masa duc uneori la expunerea inconstienta in fata pericolului, precum scena in care Michael si Cassius infrunta ciclonul legati pe puntea vasului. 

Dar nu doar poznele si ochii iscoditori ai copiilor fac din acea calatorie ceva ireal, ci multe dintre personajele pestrite ce populeaza vasul, fiecare cu ciudateniile sale, precum verisoara Emily, domnul Daniels si plantele lui, domnisoara Lasqueti, crescatoarea de porumbei, detinutul ce se plimba pe punte la lumina lunii, fata cu role, trupa de circ, vraciul ayurvedic ce ingrijeste un nobil blestemat de un calugar vrajitor sau baronul care fura din cabine. 

Copiii, in inconstienta si puritatea lor, devin instrumente ale destinului, de manipulare sau de implinire a profetiilor. Povestea are implicatii sau ramificatii si in viata de dupa debarcarea in Anglia, unde relatiile se dizolva, se dilueaza sau se refac peste timp. La aceasta viata de dupa se refera naratorul ca fiind "viata mea actuala", ca si cum timpul petrecut pe Oronsay apartine unei alte epoci, unei alte existente. Intr-adevar, asa a perceput-o atunci, ca pe un timp dilatat, in care totul era posibil. Trecerea din ocean in Marea Rosie a fost resimtita ca o ingustare a libertatii, o poarta care se inchide inaintea aventurii, moment ce coincide si cu aparitia la bord a mortii. 

Mi-a placut modul in care se imbina in carte registrele stilistice, pe alocuri ai impresia ca citesti un roman de aventuri pentru copii, apoi apare tonul nostalgico-melancolic specific memoriilor, tuse lirice pe ici-pe colo si un simt de observatie bazat mai mult pe instinct si pe imaginatie decat pe analiza rece, lucida. Mi-a placut si felul cum se imbina povestile, cum se construiesc treptat din ramificatia de portrete create din perspectiva usor naiva a copilului si punerea cap la cap a detaliilor din perspectiva adulta, unele scene au si umor, cum este cea a vizionarii unui film, mai intai de pasagerii de la clasa intai apoi de ceilalti, pe punte, cand furtuna se pregateste sa loveasca vasul. 

Fictiunea este pentru natura umana un resort foarte puternic cateodata, ce tinde sa se substituie realitatii, sa recreeze evenimentele dintr-o perspectiva cosmetizanta, sa ne ajute uneori sa trecem mai usor peste ceea ce nu vrem sa vedem ca atare. Pentru copilul de 11 ani, ulterior devenit scriitor, fictiunea transforma realitatea intr-una mai intensa si mai plina de miraculos, ce avea sa-i infuenteze formarea, sa creeze niste noduri la fel de solide ca acelea care l-au tinut fixat intr-o noapte de neuitat de puntea navei purtate de ciclon, oferindu-i soliditatea si echilibrul necesare intr-o lume cu reguli diferite, in viata de imigrant ce il astepta la capatul calatoriei.